Puiet pastrav indigen
Păstrăvul indigen
Denumire stiintifica: Salmo trutta fario
Pastravul indigen isi are habitatul in special in regiunile montane, in lacurile alpine si paraiele de munte cu apa limpede si rece (temperatura sub 15 grade Celsius). Apa puternic oxigenata reprezinta o conditie de baza, pentru supravietuirea acestuia, fapt pentru care il putem regasi si in zonele submontane unde apa indeplineste acest factor.
Mai tot timpul sta ascuns sub stanci, pietre sau in apropierea zonelor umbrite. Trasaturile acestuia sunt determinate de prezenta unui corp puternic, plin, sub forma de fus, avand botul scurt si gura mare, la nivelul careia remarcam dinti marunti si foarte ascutiti.
Deoarece acesta face parte din familia Salmonidae, putem remarca, in apropierea inotatoarei cadale, la nivel dorsal, o inotatoare mica, neteda, ce poarta numele de inotatoare adipoasa. Corpul acestuia prezinta solzi mici si numerosi. Majoritatea indivizilor au lungimea de 20-40 cm si cantaresc intre 0,2 si 4 kg, in mod exceptional cantarind chiar si 10-12 kg.
Coloratie
Putem recarca faptul ca, in functie de temperatura apei, varsta, mediu si sex, coloritul pastravului indigen difera de la individ la individ. Spatele prezinta un colorit cafeniu-cenusiu cu diverse irizatii de nuante verzui-albastrui, flancurile galbui si abdomenul alb-galbui. La nivelul partii dorsale, flancuri si aripioara dorsala, remarcam prezenta unor pete aproape rotunde de culoare neagra si rosie. In ceea ce priveste coloratie putem remarca faptul ca, in perioada de reproducere, culorile acestuia devin mult mai intense, mai aprinse, vii.
Localizare
La nivelul Romaniei, pastravul indigen este regasit in lacuri de munte (Lacul Bucura, Rosu, Zanoaga), pe cursul superior al unor rauri ( Bistrita, Timis, Somes, Lotru, Siret) si mai ales pe majoritatea paraielor care se varsa in acestea.
Hrana
Se hraneste cu larve ale unor insecte, insecte, crustacei, musculite, pestisori si chiar cu propriile progenituri.
Reproducere
Perioada reproducerii incepe odata cu racirea apei, intervalul octombrie-ianuare, femelele migrand inspre izvoarele paraielor, urmand sa depuna icrele pe pietre, pe vegetatia acvatica sau chiar pe crengile cazute in apa.
Comportament
Datorita faptului ca acesta prefera apele reci, limpezi, repezi si bine oxigenate, isi petrece majoritatea zilei in locuri ce-i asigura adapost si siguranta, langa stanci, radacini de copaci, bolovani, bulboane, intranduri sapate de apa in maluri si pe langa malurile umbrite.
Este caracterizat ca fiind un peste foarte lacom, foarte bun inotator dar si precaut, prudent, acesta parasind adapostul numai pentru a se hrani, deplasandu-se spre zone de panda si vanatoare. Deseori putem observa cum se poate repezi chiar si dupa insectele ce zboara in apropierea suprafetei apei, realizand salturi spectaculoase.